Vreau să spun de la început că nu mi se pare că este bine pentru România să ne petrecem ultimele zile ale campaniei electorale concentrându-ne numai asupra evenimentului de la Ploiești, din 2004.

Din contră, mi se pare că subiecte mult mai potrivite ar fi fost soluțiile politice și programele guvernamentale propuse de candidați pentru a conduce România dincolo de criza economică, viziunea candidaților despre exercitarea prerogativelor constituționale ale președintelui, bilanțul mandatului de 5 ani care se termină acum, responsabilitățile pentru declinul economic din 2009 și pentru criza politică de acum.  

Dar nu pot face abstracție de faptul că eram pe scenă, la Ploiești, în seara cu pricina. Acum am impresia că se așteaptă din partea mea un punct de vedere, ca martor ocular. De altfel, am primit astăzi numeroase solicitări de a depune „mărturie".

Filmul prezentat în aceste zile la televiziunile din România reflectă adevărul, chiar dacă nu am vazut exact ce s-a întâmplat între Traian Băsescu și acel copil, în timpul mitingului electoral de la Ploiești.

Țin minte foarte clar ce s-a întâmplat după aceea. Am părăsit locul concertului într-un microbuz, împreună cu Traian Băsescu și cu câțiva lideri ai PNL și ai PD. Atunci, a început o discuție despre faptul că Traian Băsescu ar fi lovit un copil în timpul concertului. 

Pe acest fond s-a manifestat o preocupare foarte serioasă din partea lui Traian Băsescu personal față de acest gest al său, la care el s-a referit ca fiind o greșeală. 

Pe de alta parte, acel fapt era comentat și de unii ziariști aflați în apropierea scenei, în condițiile în care în acea zonă fuseseră mai multe camere de luat vederi. Din această cauză, personal chiar am rămas cu impresia că unele suporturi media au făcut referire la acest subiect încă din 2004.

M-am dus acasă în acea seară gândindu-mă la modul în care ar fi trebuit conceput un mesaj de scuze din partea lui Traian Băsescu pentru a doua zi. Totodată, mă întrebam în cel fel și cât de brutal îl lovise pe acel copil.

Am fost mirat în zilele următoare, atunci când am văzut că presa nu a relatat despre acest fapt. Am sperat că este posibil să nu fi fost un incident chiar atât de grav, pe cât mi se crease impresia.

Timpul a trecut si uitarea părea ca s-a așternut peste eveniment/incident. Cine mai credea ca povestea va iesi la suprafata intr-un astfel de moment ... Poate decisiv !