Dacă peste 30 de ani vom citi o carte de istorie recentă, probabil că propoziţia ‎care ar descrie cel mai bine guvernul Boc - Băsescu este: „9 luni în care s-au irosit 4 ‎ani de creştere economică”.‎
Desigur, tinerii de peste 30 de ani vor avea luxul de a privi detaşaţi eşecul ‎monumental al guvernului Boc - Băsescu, probabil cel mai incompetent guvern post-‎decembrist. Sutele de mii de români care şi-au pierdut locurile de muncă sau fiecare ‎dintre cei 105.000 de oameni care au trebuit să îşi închidă firma ca urmare a ‎introducerii impozitului forfetar nu beneficiază de acest lux. Ei simt pe propria piele ‎efectele incompetenţei guvernului Boc.‎
‎ ‎ De aceea, când l-am auzit pe Emil Boc vorbind astăzi despre tăierea pensiilor ‎speciale mi-am dat seama că acest premier şi preşedintele Traian Băsescu (pe care l-am ‎auzit astăzi lăudând guvernul Boc), sunt total desprinşi de realitatea de zi cu zi a ‎românilor. Este ca şi cum un naufragiat îţi cere disperat un colac de salvare, iar tu îi ‎arunci o bucată de pâine (şi îi fredonezi o melodie) şi te aştepţi să îţi mulţumească. ‎
 Traian Băsescu şi Emil Boc sunt singurii români care nu îşi dau seama de ‎dezastrul pe care l-au adus în România. Ca să înţeleagă, le spun ce mi-a zis şi mie un ‎pensionar acum câteva zile: „Domnule, ăştia ne iau de proşti. Ne spun că au tăiat ‎pensiile şi salariile necinstite, dau afară oameni, dar cu toate astea au cheltuit mai mult ‎anul acesta decât aţi cheltuit Dumneavoastră pe timp de creştere economică. Păi unde ‎se duc banii, că eu nu am văzut nimic în pensia mea?”. ‎

 Astăzi în Parlament am dat zeci de motive pentru care guvernul Boc - Băsescu ‎trebuie demis: minciunile cu privire la creşterea salariilor profesorilor cu 50% (Mircea ‎Geoană îşi aminteşte probabil de această promisiune de care nu este străin nici el), ‎lipsa oricărui plan economic anti-criză, un acord cu FMI creat pe genunchi şi semnat ‎în genunchi, impozitul forfetar care a dus la falimentul a peste 100,000 de firme mici şi ‎mijlocii, adică tocmai clasa de mijloc în formare, 10 miliarde de euro promise pentru ‎investiţii, din care au fost folosiţi doar 1 miliard, legea salarizării unitare, legea pensiilor ‎sau lipsa oricărei strategii de creare de noi locuri de muncă. Lista asta ar putea ‎continua pe încă cel puţin câteva pagini. Şi în faţa acestor motive care ar face orice ‎Guvern cât de cât responsabil să demisioneze din proprie iniţiativă, premierul Emil ‎Boc ne spune imperturbabil că el este mulţumit de activitatea Guvernului. Mai mult, ‎peste câteva ore auzim acelaşi mesaj şi de la Big Brother, Traian Băsescu. Avem de a ‎face cu o echipă de gherilă Boc - Băsescu pusă pe dinamitarea României. ‎

 Zecile de motive pe care le-am dat eu astăzi sunt nesemnificative pe lângă ‎sutele de mii de motive pe care românii le dau în fiecare zi, celor care au urechi să ‎audă şi ochi să vadă.‎
 Îi invit pe domnii Băsescu şi Boc să meargă într-un orăşel de provincie. Nu la ‎sărbători pregătite special pentru ei, ci într-o zi normală. Să vadă atunci cum fabrica ‎din oraş s-a închis. Cum la geamul magazinelor din centru apare anunţul: „De ‎închiriat”. Cum lumea care trece pe stradă are o figură de înmormântare. Şi atunci nu ‎ar mai îndrăzni să facă declaraţii politicianiste despre legea pensiilor sau Parlamentul ‎unicameral.‎
 Aceasta este România din 13 octombrie 2009, o ţară cu oameni descurajaţi, care ‎se simt abandonaţi. Marţi 13 octombrie nu este o zi cu ghinion pentru guvernul Boc -‎Băsescu. Pentru ce au făcut ei acestei ţări în 9 luni, moţiunea de cenzură este o ‎eliberare, în nici un caz o pedeapsă. ‎
 Cred că astăzi trebuie să spunem Punct şi de la capăt. Să lăsăm în urmă 9 luni ‎de eşecuri şi să încercăm să reclădim România. Primul pas este asigurarea unei minime ‎stabilităţi, urmând ca la 22 noiembrie românii să poată alege să schimbăm împreună ‎România. ‎