Blog
11/9/2009
754 de vizualizari
5 comentarii
Cine poate stopa războiul sindical?
Dezbină şi stăpâneşte. În ultimii 20 de ani de politică românească, acest principiu a fost folosit în dese rânduri. Nimeni nu a avut însă nebunia de a îl aduce la rang de singur principiu care ghidează acţiunile politice. Asta până ca Traian Băsescu să ajungă preşedinte, iar PD la guvernare. Din 2005, au incitat o categorie socială împotriva alteia, s-au opus creşterii pensiilor, pentru că nu aveau cum să profite de ea, şi au minţit că vor creşte salariile profesorilor cu 50%, doar pentru a câştiga electoral. Au dezbinat pe unii împotriva altora, şi-au radicalizat propriul electorat până când a părut că PD va deveni noul partid-stat.
Cine seamănă vânt, va culege furtună. Şi asta se întâmplă acum cu PD şi cu Traian Băsescu.
PSD aplică acum aceeaşi lecţie pe care a învăţat-o de la PD, în perioada când am fost premier.
Din păcate, strategia s-a generalizat şi riscă acum să devină principiu director şi în societatea românească, nu doar în clasa politică.
Este ceea ce se întâmplă cu magistraţii, al cărui protest a adus justiţia în pragul haosului. Este ceea ce se întâmplă şi cu sindicatele. După ce unii lideri de sindicat au negociat şi au fost parţial de acord cu guvernul, acum alţi lideri de sindicat anunţă grevă generală.
În aceste zile, din ce în ce mai mulţi par a folosi lecţia lui Traian Băsescu: jocul la limită sau, ca să folosesc o expresie folosită des în ultima vreme, “jocul la rupere”. Contează prea puţin că prin acest joc sunt afectaţi alte milioane de români. Problema este că şi aceştia vor juca la limită. Iar o societate în care nimeni nu mai este pregătit să cedeze, în care toţi joacă la limită, este o societate care va ajunge în haos. Mai ales într-un context de criză economică.
Este ceea ce se întâmplă acum în societatea românească, care este în pragul imploziei.
Ca fost premier, dar mai ales ca tată care vreau să îmi văd copiii crescând în ţara pe care o iubesc şi pentru care am luptat, sunt extrem de îngrijorat de ceea ce se întâmplă. Ştiu foarte bine că, dacă se va continua în acest ritm, vom ajunge să ne autodistrugem. Cine crede că Europa nu ne va lăsa, pentru că suntem parte a Uniunii Europene, se înşeală. Riscăm să ajungem un Zimbabwe al Europei.
Trebuie deci să găsim în noi forţa de a renunţa la modelul de comportament impus de Traian Băsescu şi PD. Trebuie să găsim forţa de a înţelege că numai împreună vom trece peste criza economică. Nu luptându-ne unii cu alţi. Răspunsul la întrebarea din titlu: “Cine poate stopa războiul sindical?” este unul singur: “Sindicatele”. În faţa unui guvern iresponsabil, sindicatele trebuie să dea dovadă de responsabilitate.
Şi încă ceva, trebuie să tăiem răul din rădăcină. Trebuie, odată şi odată, să renunţăm la strategia divizării şi a conflictului permanent. Cum? Alegându-i pe aceea care se opun acestui model şi promovează un altfel de model.
P.S. Ştiu că nu va mai încălzi pe nimeni dacă voi spune că am prevăzut încă de la finalul anului trecut că vom ajunge aici. De aceea, nici nu o voi face. Dacă aş mai fi fost premier, nu aş fi permis să se ajungă aici. Ca parlamentar în opoziţie am făcut tot posibilul pentru a atrage atenţia guvernului asupra efectelor politicilor sale. Mai mult, pe cale politică din opoziţie, nu pot face. În acelaşi timp, sunt conştient că singurii care pot face ceva suntem noi, românii. Iar primul pas este să ieşim din acest joc al dezbinării, întreţinut de Traian Băsescu, de PDL şi PSD.
Cine seamănă vânt, va culege furtună. Şi asta se întâmplă acum cu PD şi cu Traian Băsescu.
PSD aplică acum aceeaşi lecţie pe care a învăţat-o de la PD, în perioada când am fost premier.
Din păcate, strategia s-a generalizat şi riscă acum să devină principiu director şi în societatea românească, nu doar în clasa politică.
Este ceea ce se întâmplă cu magistraţii, al cărui protest a adus justiţia în pragul haosului. Este ceea ce se întâmplă şi cu sindicatele. După ce unii lideri de sindicat au negociat şi au fost parţial de acord cu guvernul, acum alţi lideri de sindicat anunţă grevă generală.
În aceste zile, din ce în ce mai mulţi par a folosi lecţia lui Traian Băsescu: jocul la limită sau, ca să folosesc o expresie folosită des în ultima vreme, “jocul la rupere”. Contează prea puţin că prin acest joc sunt afectaţi alte milioane de români. Problema este că şi aceştia vor juca la limită. Iar o societate în care nimeni nu mai este pregătit să cedeze, în care toţi joacă la limită, este o societate care va ajunge în haos. Mai ales într-un context de criză economică.
Este ceea ce se întâmplă acum în societatea românească, care este în pragul imploziei.
Ca fost premier, dar mai ales ca tată care vreau să îmi văd copiii crescând în ţara pe care o iubesc şi pentru care am luptat, sunt extrem de îngrijorat de ceea ce se întâmplă. Ştiu foarte bine că, dacă se va continua în acest ritm, vom ajunge să ne autodistrugem. Cine crede că Europa nu ne va lăsa, pentru că suntem parte a Uniunii Europene, se înşeală. Riscăm să ajungem un Zimbabwe al Europei.
Trebuie deci să găsim în noi forţa de a renunţa la modelul de comportament impus de Traian Băsescu şi PD. Trebuie să găsim forţa de a înţelege că numai împreună vom trece peste criza economică. Nu luptându-ne unii cu alţi. Răspunsul la întrebarea din titlu: “Cine poate stopa războiul sindical?” este unul singur: “Sindicatele”. În faţa unui guvern iresponsabil, sindicatele trebuie să dea dovadă de responsabilitate.
Şi încă ceva, trebuie să tăiem răul din rădăcină. Trebuie, odată şi odată, să renunţăm la strategia divizării şi a conflictului permanent. Cum? Alegându-i pe aceea care se opun acestui model şi promovează un altfel de model.
P.S. Ştiu că nu va mai încălzi pe nimeni dacă voi spune că am prevăzut încă de la finalul anului trecut că vom ajunge aici. De aceea, nici nu o voi face. Dacă aş mai fi fost premier, nu aş fi permis să se ajungă aici. Ca parlamentar în opoziţie am făcut tot posibilul pentru a atrage atenţia guvernului asupra efectelor politicilor sale. Mai mult, pe cale politică din opoziţie, nu pot face. În acelaşi timp, sunt conştient că singurii care pot face ceva suntem noi, românii. Iar primul pas este să ieşim din acest joc al dezbinării, întreţinut de Traian Băsescu, de PDL şi PSD.
Opinii
Bibliotecaru (guest)
Opinia mea este că presiunea sindicală de astăzi are mai puţin de-a face cu situaţia socio-economică, cât are de-a face cu amatorismul politic de care dă dovadă, atât domnul Boc, în ultimul an, cât şi viaţa politică în general din ultimii 20 de ani.
România nu are încă mecanismele prin care societatea civilă participă la luarea deciziilor. Avem astăzi nişte sindicalişti speriaţi de foametea anunţată în ultimul an de toţi specialiştii perindaţi pe la TV, avem nişte lideri de sindicat care sunt şi ei extrem de iritaţi pentru că nu sunt luaţi în seamă, avem zone de societate care sunt şi iritate pentru că sunt trecute la "şi alţii" cu o rigoare matematică. România are nevoie astăzi de politicieni adevăraţi mai mult decât bunăvoinţa celor de la FMI sau a reprezentaţilor UE.
Stimate domn,
Aţi fost preşedintele PNL, tradiţional venit din istorie ca un partid al elitelor intelectuale cu obraz subţire, timp de 4 ani. În toată această perioadă, îmi puteţi spune, ce aţi întreprins pentru a forma oameni politici din politicieni? Sunt convins că înţelegeţi perfect întrebarea, aş fi dezamăgit dacă aţi ocoli un răspuns clar şi direct.
dora florescu (guest)
de la o republica de tip african la o monarhie constitutionala europeana e o cale foarte lunga...care trece prin procesul de emigrare... sigura...
ar trebui ca romanii sa cunoasca diferenta... romanii ignora aspectele istorice... e o mare ignoranta care inca persista in 20 de ani de democratie inca nu exista o cultura politica, nimeni aproape nu intelege fara studii, deosebirea dintre curentele politice si diferenta intre pnl, psd si pd sau pdl...sorry...
Angela (guest)
Asa este. In aceasta perioada guvernul aplica cu succes strategia DEZBINA SI STAPINESTE. De ce ? Eu dau urmatorul raspuns pentru ca este un guvern incapabil sa se descurce in perioada de criza (vezi masurile care s-au luat) si pentru ca nici sa vrea nu poate lua nici o masura fara aprobarea de la Cotroceni. Adica, Presedintele se amesteca peste tot dar in asa un fel incit i-a invrajbit pe toti astfel incit fiecare vrea altceva. In aceste conditii oamenii o duc din ce in ce mai rau si protestele vor lua amploare.
Pur si simplu nu inteleg de ce acest guvern a lasat sectoul economic, IMM la voia intimplarii. Era o speranta pentru indreptarea lucrurilor. Dar intereseaza acest lucru pe actualii guvenanti ?
richard (guest)
Domnule Tariceanu,incaodata va recomand sa fiti alaturi de Crin in emisiuni,singur ,nu capteaza interesul oamenilor.Daca o campanie se va face doar mergand in localitati ,la sediul partidului sau la caminul cultural pentru conferinte la care participa 100 de persoane,va spun ca este gresit cu pierdere de timp si bani.Oamenii nehotarati vor merge clar catre alti contracanditati mult mai incisivi de la care vor intelege ceva.Crin vorbeste mult si nu se face inteles de masele de oameni cu maxim 10 clase.Trebuiesc impartite,pixuri,brichete sau alte obiecte simple cu sigla PNL ,dar necesare si utile omului, alaturi de o poza cu calendar, simplu si elegant.Trebuie realizat un discurs, in cateva puncte, cu ce va face Presedintele pentru oameni ,nu fraze lungi si de neinteles.Avem nevoie ca,Crin, eventual daca nu dvs. sa fiti obligatoriu in turul doi,altfel alegem iarasi intre doi Comunisti sau mai rau.Succes, va urmaresc campania si sper din tot sufletul sa schimbati urgent ceva in aceasta tara.
Haritina (guest)
Suntem nu numai in plina criza economica, dar si in plina criza morala.
Precum bine spuneti, Guvernul girat de Traian Basescu si Presedintele, prin actiunile lor, nu fac decat sa le adanceasca, in loc sa gaseasca solutii pentru a iesi din ele.
Continuati sa facecti ceea ce puteti, ca lider al Opozitiei. Nimic din ceea ce veti face nu va fi de prisos, dimpotriva!
Exprima-ti opinia
Articole recente
Pericolul bipartidismului
27/12/2009
Craciun plin de bucurii!
24/12/2009
Ce va alege PNL – războiul sau pacea?
14/12/2009
