Cred că oricărui prim ministru i-ar fi convenit ca, pe timp de criză, să moştenească o investiţie de milioane de euro, care va crea mii de locuri de muncă. Nu şi lui Emil Boc, care se plânge de greaua moştenire pe care ar fi lăsat-o guvernul liberal, pe care l-am condus. În realitate, singura ştire bună în plan economic din ultimele luni, este că pe 8 septembrie prima maşină Ford va fi produsă la Craiova. Cu alte cuvinte, singurul rezultat economic pozitiv din ultimele luni se datorează eforturilor guvernului liberal, şi nu măsurilor anti-criză luate doar pe hârtie de guvernul Boc. 
Tocmai m-am întors de la sesiunea extraordinară a Parlamentului, unde am văzut, împreună cu toţi românii, un circ de prost gust. Monica Iacob Ridzi şi Elena Udrea, adevărate Ioana d’Arc ale modernităţii, au jurat că banii aruncaţi pe publicitate electorală mascată fac parte, de fapt, din vastul program anti-criză al guvernului Boc. Şi au cerut să fie duse în faţa judecătorilor pentru a îşi dovedi nevinovăţia. Între timp, Parlamentul s-a transformat dintr-un for de dezbateri, într-un loc în care sunt tranşate răzbunări politice. Denunţul de factură comunistă al celor de la PD-L împotriva mea este răzbunarea pentru cei 2 ani de zile în care au trebuit să stea în băncile opoziţiei. Nu-i nimic, văd că recuperează acum prin sute de mii de euro care ajung în buzunarul patronilor unor firme de apartament.
 Spectacolul ultimelor luni – cu exerciţiile de imagine ale lui Emil Boc şi miniştrilor cabinetului său, cu măsuri anti-criză doar pe hârtie, cu un război între PDL şi PSD care îşi anulează reciproc iniţiativele – arată că în România nimeni din zona puterii nu luptă împotriva crizei economice. România este lăsată de izbelişte şi sectorul bugetar supravieţuieşte doar prin milioanele de euro împrumutate zilnic de guvern. Singurul care mai respiră este sectorul privat, dar guvernul se străduieşte să îl sugrume şi pe acesta, prin impozite cum ar fi forfetarul. 
 România mai supravieţuieşte din inerţie, prin rezultatele măsurilor din perioada guvernării liberale, cum este investiţia Ford. Nu vreau să fiu înţeles greşit. Nu spun că noi, liberalii, nu am făcut greşeli la guvernare. Ba da, am făcut greşeli. Dar am avut forţa să conducem România după o strategie economică, care s-a bazat pe încurajarea iniţiativei private, pe reducerea taxelor şi impozitelor, pe măsuri menite să atragă investiţiile străine. Rezultatele s-au văzut şi continuă să se vadă şi astăzi.
Emil Boc şi guvernul său nu au însă nici o strategie, ci doar un debit verbal de nestăvilit, prin care cred că pot păcăli criza. Nu este aşa, iar efectele încep să se vadă. Şi nu mă refer doar la statistici, ci la viaţa oamenilor. Vorbesc în fiecare zi cu români. Din ce în ce mai mulţi îmi spun despre cum şi-au pierdut slujba prieteni de ai lor sau chiar ei. Şi sunt slujbe bune, în care statul a investit zeci, sute de milioane de euro. Mergeţi într-un parc industrial, unde până acum câteva luni erau firme de IT şi vedeţi în câte spaţii se mai lucrează. Eu am fost şi vă spun că lucrurile nu arată bine, deloc. 
Dacă continuăm în ritmul acesta va trebui să schimbăm celebra de acum propoziţie: „Trăim în România şi asta ne ocupă tot timpul”, cu „Trăim în România şi de aici scapă cine poate”.