Mai sunt doar câteva luni până la alegerile prezidenţiale. Miza este enormă. În joc este viitorul României pentru următorii 10-15 ani, prin impactul pe care următorul preşedinte îl va avea asupra României. Am ales să scriu acest post acum, din cel puţin 2 motive:
1. Primul este legat de speranţa mea că românii vor decide încă de acum ce fel de Preşedinte vor. Sper că nu se va ajunge într-o campanie electorală, în care vom avea parte de conflicte regizate, pentru ca românii să decidă. 
2. Al doilea este legat de faptul că, peste câteva luni, acest mesaj ar putea fi decodificat în contextul bătăliei electorale, când de fapt este o sinteză a unui portret prezidenţial, în care contează argumentele politice, nu cele electorale.
În această toamnă miza este alegerea unui ALTFEL de Preşedinte, și anume preşedintele României, nu şeful unui partid. Alegerea este nu atât între diferiţii candidaţi, cât mai ales între modelul de preşedinte pe care aceştia îl propun. 
Ultimii 5 ani au reprezentat eşecul unui model prezidenţial: Preşedintele-Jucător.
O formulă inedită care nu se regăsește in Constituţia noastră și nici în modelul comportamental al vreunui șef de stat din lumea civilizată și democratică. Este însă o formulă ce poarta amprenta clară a unui personaj fară o minimă cultură politică necesară unei astfel de funcții, trezit peste noapte in poziția cea mai inaltă din stat.
Preşedintele României ar trebuie să fie un lider care reuşeşte să treacă peste interesele partidului din care a făcut parte. Preşedintele-Jucător a fost tot timpul în tabăra unui singur partid, a cărui oameni i-a protejat şi îi protejează în continuare.
Preşedintele României trebuie să promoveze cele mai bune proiecte pentru România. Preşedintele-Jucător şi-a folosit toate pârghiile de putere pentru a bloca orice măsură, orice iniţiativă, care putea avea efecte pozitive, dar care nu putea fi atribuită în exclusivitate administrației prezidențiale.  
Preşedintele României trebuie să îi unească pe români şi să ofere modelul pentru ieşirea din criză. 
În timpul crizei economice, Preşedintele-Jucător s-a transformat în Preşedintele-Spectator şi, în unele momente, în Preşedintele-Huiduitor. Nici una din aceste ipostaze nu îi ajută însă cu nimic pe cei afectaţi de criză. 
De ascensiunea modelului Preşedinte-Jucător este răspunzătoare clasa politică românească. Şi când spun asta, mă refer la acei politicieni care au preluat modelul Băsescu, ca model de succes pentru a câştiga voturi. 
Preşedintele-Jucător este însă şi reflexul unei realităţi societale, pe care românii trebuie să găsească forţa să o schimbe. Nu trebuie uitat că personajul Traian Băsescu, cu hăhăitul său inconfundabil este „gustat” de mulţi români. De ce? Unii analiști consideră că este varianta mai facilă. După părerea mea, răspunsul este mai simplu: Traian Băsescu le-a oferit românilor, în ultimii 5 ani, un spectacol politic. Atâta vreme cât economia a mers bine, unii români au găsit acest spectacol interesant. Acum însă, când criza economică ne loveşte, din ce în ce mai mulţi oameni îşi dau seama că modelul de Preşedinte-Jucător reprezintă o frână în rezolvarea problemelor. 
Vorbesc cu din ce în ce mai mulţi români care îşi dau seama de impactul pe care l-a avut şi îl are nu atât personajul Traian Băsescu, ci modelul de politică pe care l-a impus în România. Depinde de ei să găsească forţa de a respinge acest model, la vot, la finele lui 2009. Dacă nu, generaţia de tineri politicieni, impusă de Traian Băsescu, în frunte cu Monica Iacob Ridzi, Elena Udrea şi Emil Boc vor decide cum vor trăi românii în următorii 10-15 ani. Este timpul să tragem cortina peste spectacolul oferit de Băsescu&Co. şi să alegem un ALTFEL de preşedinte.