Traian Băsescu s-a deplasat astăzi dimineaţă la Guvern pentru a citi populaţiei buletinul de ştiri economice. Am auzit veşti proaste: România este în recesiune, nu mai sunt bani de salarii, sistemul de educaţie este într-o stare deplorabilă, şamd. Ştirea a venit pe neaşteptate, după ce Emil Boc şi alţi membri ai guvernului declaraseră acum câteva săptămâni că împrumutul de la FMI începe să îşi facă simţite efectele, iar România a trecut peste perioada mai dificilă a crizei.

 Românii se întreabă: “Pentru cei i-am ales pe oamenii aştia? Dacă vrem să auzim ştiri deschidem televizorul sau citim ziare. De la cei pe care i-am ales, aşteptăm soluţii, nu buletine de ştiri”. Şi pe bună dreptate. Există rapoartele INS. Avem analiştii economici din presă. Problema României este că actualul guvern de stânga nu este capabil să pună în aplicare un plan anti-criză, nu lipsa ştirilor. 
 Astăzi, la guvern, am văzut un preşedinte transformat în ştirist care citea de pe prompter textul care i s-a dat. Nu îl înţelegea foarte bine. Nu înţelegea de ce acum câteva săptămâni era optimist şi acum trebuie să spună că numai sunt bani. Nici nu îşi punea problema că oamenii se aşteaptă să audă ce măsuri va lua guvernul, nu doar un buletin de ştiri, chiar dacă acest buletin de ştiri este citit de însuşi preşedintele României.
 De 6 luni, România este condusă de o mână de politicieni transformaţi în ştirişti. Aceşti politicieni nu iau decizii, nu iau măsuri anti-criză. Singura decizie pe care au luat-o a fost să se împrumute de la FMI şi să îi lase pe cei de la FMI să conducă economia României. Din când în când ei mai anunţă câte o iniţiativă, care însă fie este abandonată rapid, fie nu are nici o influenţă benefică în economia reală.
 Rolul jurnaliştilor este să chestioneze puterea politică. Jurnaliştii întreabă, politicienii răspund. Când însă cei care se află la putere se transformă în jurnalişti, care relatează evenimentele în loc să vină cu soluţii, pe cine să mai chestionezi? Pe cei de la FMI? 

 În ultimele luni am discutat cu reputaţi economişti, cu colegi liberali din Europa. M-au întrebat dacă sunt optimist în ceea ce România şi şansele de a trece de criza economică. Lor le-am spus că problema nu este atât criza economică, cât cei care conduc acum România. 
Oameni ca Traian Băsescu, Emil Boc sau Mircea Geoană care nu au curajul şi capacitatea de a conduce, adică de a lua măsuri anti-criză, de a îşi asuma decizii. S-au transformat în spectatori ai crizei, în comentatori ai crizei. Dacă iese bine, îşi vor asuma rolul de lideri şi îşi vor aroga meritele. Dacă nu iese bine, cum a fost cazul zilei de astăzi, transmit buletine de ştiri, de la Palatul Victoria sau de la Cotroceni.

P.S. Am văzut că Traian Băsescu a prins din nou, în ultima lună, gustul vizitelor electorale. Înţeleg logica: în timpul crizei, oamenii trebuie să îl vadă pe şeful statului printre ei. S-a întrebat însă cineva de ce Traian Băsescu nu a fost niciodată la Galaţi, unde mii de oameni au perspective sumbre, dacă nu au fost deja disponibilizaţi? De ce Traian Băsescu nu a vorbit şi cu românii afectaţi de criză? De ce nu a fost printre profesorii cărora le-a promis că le măreşte salariile cu 50%? A fost doar în vizite de "partid" – să tundă oiţe, să petreacă la zilele nu ştiu cărui oraş, şamd. Şi nu este doar cazul lui Traian Băsescu. Există un model aplicat şi de Emil Boc şi de Mircea Geoană şi de Elena Udrea. Actualii guvernanţi au găsit medicamentul perfect anti-criză: voioşia. Chiar dacă e criză, românii sunt bucuroşi, cel puţin românii pe care îi vizitează ei. 
Ce nu pare să înţeleagă nici unul din politicienii aflaţi la putere este că românii vor lideri, lideri care îşi asumă măsuri anti-criză, lideri care îşi asumă responsabilităţi. Nu politicieni aflaţi în turnee electorale, întrerupte din când în când pentru a citi patriei ultimele evoluţii ale economiei, despre care ei nu ştiu însă mare lucru.