Vă amintiţi, probabil, vehemenţa proletară cu care acuza Emil Boc acum câteva zile cheltuielile fostului Guvern. Principala acuzaţie adusă era cea a cheltuielilor de transport. La nici o săptămână de la acea ieşire publică, Emil Boc ne furnizează un buget care conţine o creştere cu peste 400% a sumelor alocate pentru locuinţele Executivului şi cu 300% a celor alocate pentru transportul acestei instituţii!

Mă întreb cum poate fi catalogat un astfel de comportament: ipocrizie sau tupeu fără margini? sau şi una şi alta? Vă las să judecaţi singuri acest lucru. Dar că invit să vă gândiţi de două ori la orice afirmaţie pe care o va face de acum încolo Emil Boc. Cel care ne anunţă un buget istoric pentru investiţiile în infrastructură, iar în realitate lasă Ministerul Transporturilor fără banii necesari pentru continuarea lucrărilor la autostrăzi. Cel care declară că aplică măsuri de dreapta, iar în realitate îi penalizează pe cei care vor să muncească mai mult. Şi exemplele ar putea continua. Pentru că, în nici două luni de guvernare, Guvernul Boc a făcut atâtea boacăne, cât alţii într-un mandat întreg.

Sigur, în calitatea mea de preşedinte a unui partid de opoziţie, aceste trăsnăi ale Guvernului condus de Emil Boc nu pot decât să mă bucure. Însă, în calitatea mea de cetăţean care a ales să trăiască în această ţară, comportamentul Guvernului nu poate decât să mă îngrijoreze şi să mă pună pe gânduri. Sper că aceleaşi îngrijorări le au tot mai mulţi români care privesc nedumeriţi la ce se întâmplă acum pe scena politică şi se întreabă până unde poate merge impertinenţa şi lipsa de scrupule ale unor politicieni. Şi mai sper că această stare de spirit îi va ajuta pe mulţi să se vindece de miturile false în care au crezut până azi. Pentru ca de acum înainte să aleagă în cunoştinţă de cauză oamenii care să îi reprezinte.