Conferinţa de presă de acum câteva ore a premierului Emil Boc este o nouă confirmare a faptului că România nu este guvernată.
Ceea ce s-a întâmplat astăzi, este actul 3 din piesa de teatru: „Bomba fumigenă”. Actul 1 a fost demisia lui Gabriel Oprea, actul 2 - dezbaterea privind modificarea Constituţiei, actul 3 - războiul declarat pensionarilor. Emil Boc ne-a spus astăzi că va lupta împotriva „nesimţiţilor” cu pensii mari. Pentru politicienii din PD-L şi PSD, nu contează că actorilor, medicilor sau profesorilor cu experienţă le este interzis un drept fundamental: dreptul la muncă. Românii trebuie să vadă că politicienii de la putere luptă pentru binele naţiunii şi împotriva duşmanului de clasă. Sună cunoscut? Pentru Emil Boc, duşmanul de clasă este pensionarul „nesimţit” (termen folosit de premier). Din cauza lui economia merge prost şi din cauza lui nu sunt bani.
De ce această piesă de teatru? De ce politicienii de la putere vin cu astfel de diversiuni, în loc să guverneze?.
Răspunsul este unul simplu: guvernul PSD- PD-L nu poate, nu ştie cum şi nu are soluţii.
Politicienii de la PSD şi PD-L văd că promisiunile pe care le-au făcut în campanie nu au nici o acoperire economică. Îşi dau seama că România are nevoie de un plan economic cu măsuri pentru a păstra locurile de muncă ale românilor. Un plan pe care nu îl au şi pe care nu ştiu să îl alcătuiască. De aceea, tot amână să anunţe bugetul. De aceea, când muncitorii de la uzinele Dacia cer soluţii guvernului şi preşedintelui, Traian Băsescu organizează o dezbatere privind modificarea Constituţiei. Şi de aceea, în loc să recunoască că a greşit, Emil Boc continuă să susţină că pensionarii nu au dreptul de a munci.
Este folosit orice subiect care poate să întreţină iluzia că ceva se întâmplă în rândul politicienilor de la putere şi care poate distrage atenţia de la problemele economice presante.

Nu mai este însă timp. A început numărătoarea inversă pentru guvernul Boc şi pentru acei politicieni care au adus la putere acest guvern. Sper doar să nu fie şi numărătoarea inversă pentru România. Aşa cum am mai spus şi în postarea anterioară, fiecare zi în care guvernul Boc amână prezentarea bugetului are costuri economice pentru românul de rând. Investitorii străini aşteaptă să vadă care sunt politicile economice ale noului guvern. Firmele româneşti aşteaptă să vadă soluţiile pe care guvernul le are. Peste câteva zile, va fi clar pentru toţi că tăcerea guvernului înseamnă că politicienii care conduc astăzi România nu au aceste soluţii. Aceste soluţii există, o mare parte dintre ele fiind cuprinse în Planul pentru creştere economică şi locuri de muncă, pe care guvernul liberal a început să îl pună în practică.
Fiecare zi în care, domnul Boc ne vorbeşte despre pensionarii „nesimţiţi” în loc să vorbească despre măsuri care vizează sectorul auto, înseamnă sute, poate mii de locuri de muncă pierdute.

Am mai spus-o şi o repet: este timpul ca politicienii care sunt acum la putere să se trezească. Conduc o ţară, iar românii nu sunt plătitori de bilet la piesa de teatru pe care au pus-o până acum în scenă. Românii se tem pentru viitorul lor, se tem că nu îşi vor mai putea plăti creditele şi că nu vor putea să le ofere un viitor copiilor. Nimeni nu are dreptul să se joace cu acest viitor.