În postul de alaltăieri am comparat actualul guvern cu Dorel, cel care din prostie taie curentul la tot cartierul. Acum au rămas pe întuneric profesorii, artiştii şi medicii pensionari.
Las deoparte faptul că în campanie, aceiaşi politicieni de la PD-L promiteau că vor încuraja ca profesorii, medicii şi artiştii să muncească şi să câştige astfel un ban în plus, faţă de pensie. Nu este prima promisiune de campanie pe care au făcut-o şi pe care au uitat-o imediat ce au venit la guvernare.

Ordonanţa guvernului Boc este încă un semnal că avem de a face cu un Guvern de stânga, cu o filozofie de stânga, care va readuce România la realităţile economiei de stat. Şi am să vă explic de ce afirm asta.
Pensionarul nu este un asistat. Pensia nu este o favoare, ci este o datorie pe care statul o are faţă de un profesor, medic, artist - care au muncit timp de zeci de ani şi au plătit contribuţiile de asistenţă socială care sunt plătile la fondul de pensii. Prin urmare pensia nu o plăteşte statul, ci este rezultatul contribuţiei fiecărui angajat. Plata respectivei pensii se face deci în contul unei munci deja desfăşurate. Şi trebuie onorată de stat, indiferent dacă, în viitor, respectiva persoană decide sau nu să continue să muncească.
Guvernul Boc vine în cea mai bună tradiţie proletară şi spune că pensionarii care muncesc nu mai au dreptul la pensie. Trebuie să aleagă între pensie şi salariu. Tipic pentru un guvern de stânga. Pensionarul este considerat a fi un asistat, care trebuie să depindă de ce îi oferă statul.
Statul îşi arată muşchii şi nu vrea să îşi plătească datoria faţă de profesorii, artiştii sau medicii care au finanţat statul din munca lor timp de zeci de ani. De ce? Pentru că zice Emil Boc. Ei bine, greşeşte. Mai mult, nu este contituţional să refuzi unui cetăţean dreptul la muncă.
Ştiu foarte bine situaţia celor care lucrează la stat, care au ieşit mai devreme la pensie şi beneficiază de condiţii “speciale” şi de pensii disproporţionate în raport cu alţi pensionari. Dar nu îndrepţi o nedreptate, comiţând una şi mai mare. Soluţia este un sistem unitar de pensii, pe care guvernul pe care l-am condus a început să îl pună în aplicare.
Răspunsul proletar al guvernului Dorel este să îi transforme pe pensionari în asistaţi şi să le ia dreptul la muncă.