Astăzi vreau să fac câteva comentarii legate de o "bombă" de presă: divorţul lui Tăriceanu. O speculaţie fără niciun parfum de credibilitate, o ştire falsă, confecţionată pentru a lovi în mine, în campanie electorală. Citind articolul mi-am adus aminte de un banc.

Întrebare la Radio Erevan:- Toate ciupercile sunt comestibile? Răspuns:- Da, dar unele o singura dată !

Cam aşa ar trebui definită ştirea legată de divorţul meu...

Vreau să încep prin a spune că am fost dezamăgit citind o stire falsa. Am fost şi mai dezamăgit că am citit aceste lucruri într-un ziar care se pretinde de calitate, care susţine că este independent politic şi neimplicat în campanie. Din respect faţă de presă, nu voi da numele ziarului. Nu vreau să încep o dezbatere pe acest subiect, ci doar să prezint, aşa cum spuneam, un punct de vedere.

Desigur, mă deranjează când văd publicat un atac nefondat la adresa mea, doar pentru că undeva a existat o „comandă". De la patron, de la vreun amic sau inamic politic. Care vor să aibă satisfacţia de a lovi în primul-ministru. Sunt însă om politic şi m-am obişnuit cu atacurile de campanie. Am învăţat să trec peste ele şi să le las în urmă atunci când, la finalul zilei, ajung acasă şi sunt alături de familie. Ştiu foarte bine că, în campanie, unele ziare coboară foarte mult ştacheta şi ajung să publice atacuri josnice, care nu se justifică nici din punct de vedere moral, nici din perspectiva etică, nici măcar din cea financiară.

Nu cred însă că soţia mea, Ioana, şi cei doi băieţi, Mihai şi Călin, ar trebui să se obişnuiască cu aceste atacuri murdare. Nu văd de ce membrii familiei mele ar trebui implicaţi în astfel de jocuri electorale. Cred oare cei care au stat în spatele atacurilor că românii vor intra în acest joc murdar? Cred oare că românii care votează PNL îşi vor schimba decizia de vot? Cred că românii mai pot fi duşi de nas cu astfel de poveşti?

Îi asigur că nu.

Ca orice liberal încurajez libertatea de expresie şi libertatea presei. Am apărat-o de fiecare dată, n-am dat niciun ziarist în judecată. Desigur, când eşti ziarist şi te arunci de bunăvoie în noroi, nu mai promovezi libertatea presei, iar libertatea de expresie se transformă în abuz de expresie. Presa scrisă pe genunchi, la comandă, nu este presă, ci maculatură. Nu promovează nici libertarea, nici democraţia. Promovează doar prostul gust şi prostia.

Dar până la urmă, o recunosc singuri: Cititorii lor sunt mai inteligenţi decât ei!